Living on my own

muzica si text: Freddie Mercury

Sometimes I feel I’m gonna break down and cry (so lonely),
Nowhere to go, nothing to do with my time,
I get lonely, so lonely, living on my own.

Sometimes I feel I’m always walking too fast
And everything is coming down on me, down on me,
I go crazy, oh! so crazy, living on my own.

Dee do de de dee do de de
I don’t have no time for no monkey business.
Dee do de de dee do de de
I get so lonely, lonely, lonely, lonely, yeah.
Got to be some good times ahead.

Sometimes I feel nobody gives me no warning,
Find my head is always up in the clouds in a dreamworld,
Its not easy living on my own.

Dee do de de dee do de de
I dont’ have no time for no monkey business.
Dee do de de dee do de de
I get so lonely, lonely, lonely, lonely, yeah
Got to be some good times ahead.

Dee do de de dee do de de
I don’t have no time for no monkey business.
Dee do de de dee do de de
I get so lonely, lonely, lonely, lonely, yeah
Got to be some good times ahead.

Melodia care reprezinta cel mai bine situatia mea din acest moment.

Singur si trist in noaptea plina de nesfarsit

A sosit momentul. Acel moment de care tuturor ne e frica, poate, sa il facem. Acel moment ingrat insa necesar. Acel moment de singuratate. Fizica. Pentru mine a venit atunci cand nu eram pregatit suficient. A venit atunci cand nu trebuia sa vina. De fapt a venit mai devreme decat il asteptam. Acum sunt singur si trist in noaptea plina de nesfarsit.

A inceput saptamana trecuta de la o cearta pe care am avut-o cu tatal meu, din care am iesit plangand intrucat mi s-au aruncat vorbe grele. Nu e prima data. Nici ultima. Dar nu mai suport. Nu mai suport ca trupul si gandul sa-mi fie suprimate intr-un mod autoritar. Astfel m-am revoltat. Mi-am impus deadline ca intr-o saptamana sa plec de acolo, de acasa. Am plecat. Ieri a expirat. Acum sunt la noua casa. Unde ? Acolo unde eu imi sunt propriul stapan.

Sufar ca s-a ajuns aici dar sunt constient ca asa e cel mai bine. Pentru mine. Pentru voi. Si pentru a ma putea intretine mi-am trimis CV-ul la cateva firme, deocamdata ARTI nu poate sa ma tina, dar de voluntariat tot nu ma las. CV-ul l-am trimis si la firme din Bucuresti, iar daca vreuna ma vrea am sa plec acolo. Nu am incotro. Tavalugul s-a pus in miscare. Acum depinde directia incotro va merge.

Orgoliul

Am vazut in aceasta seara de toamna rece, un film de la care am plecat cu mintea socata, nu de faptul ca am aflat un lucru nou ci de faptul ca nu intelesesem sensul acelui lucru pana atunci. Aceasta noua intelegere mi-a fost relevata de o forta ce salasluia in adancul meu dar care nu era in stare sa exprime ceea ce stia. Cu aceasta intelegere a venit si ura. Ura pentru oameni. Ura pentru mine. Am vazut de ce oamenii sunt asa de rai cu cei de alaturi si cu ei insisi. Am constientizat ca daca acest lucru nu ar exista, razboaiele, nefericirea, ura si moarte nu ar mai fi atat de apasatoare, pregnante.

Am visat de mic copil la o lume buna, in care iubirea, fericirea, pacea sa fie totul. Mi-am dat seama repede ca nu se poate oricat as incerca eu sa fac lucrul asta. De ce ? Pentru ca asa suntem noi oamenii, ura face parte din noi, este genetic, se transmite din celula in celula, din tesut in tesut, din organ in organ, din om in om, precum ciuma. Trist. Tragic.

Constientizand lucrul asta omului nu i-ar mai ramane decat sa lupte cu el insusi impotriva negurei ce se revarsa asupra ochilor lui. Insa nu vrea sa lupte intrucat se lasa mult prea repede ademenit de dulcea neputinta, cea care ii aduce pieirea. Astfel omul ajunge un animal, preocupat mai mult de satisfacerea propriilor nevoi decat restul cel il inconjoara.

E o poveste ce nu se mai termina. Nu pentru ca nu ar fi in stare, numai ca omului ii este prea greu sa lupte cu el insusi. Cu orgoliul sau. Acesta este cauza prima a ceea ce il transforma dintr-o fiinta intelectuala intr-un suflet hain. Orgoliul este acela care nu ne lasa sa iubim neconditionat pe cel de langa noi. Orgoliul este cel ca ne invenineaza, cel care ne ajuta sa privim lucrurile gresit, cel care ne impinge in Abis.

Oare vom putea sa ne invingem orgoliul vreodata ? O intrebare la care trebuie sa ne raspundem insisi.