Barack Obama – The special one ?

Sincer sunt entuziasmat de castigarea alegerilor pentru presedintia SUA de catre candidatul democrat Barack Obama, nu pentru ca ar apartine unei minoritati rasiale, ci pentru ca simt ca omul asta ar revolutiona in plan international, gandirea, mentalitatea, entuziamul, care in ultima perioada au ajuns intr-o zona gri a Omului.

De la JFK, Statele Unite nu a mai avut un om atat de hotarat in atingerea scopurilor propuse. Aproape ca il percep precum un om care este demult asteptat, gata sa inceapa munca pentru care a fost sortit. Mai ramane sa constientizeze scopul si obiectivele pentru care a fost trimis, sa isi formeze o echipa care sa ii fie pilonul de care se poate sprijinii in caz de dezamagiri totale, pentru ca vor fi si situatii din astea. Dar el va trebuie sa treaca peste toate greutatile astea si sa isi atinga telul – reformarea SUA in particular si a lumii in general. Greu dar merita incercat. Va trebuie sa nu cada in capcana in care au cazut atatia, unul dintre cele mai elocvente cazuri de caderi ucigatoare este cel al domnului Traian Basescu, cel care a fost asteptat ca un om care sa reformeze Romania, si care acum la 4 ani dupa ce si-a inceput misiunea, inca nu a fost sau nu a fost lasat sa isi duca la bun sfarsit misiunea.

Ii urez succes domnului Obama, cel care poate sa isi lase amprenta asupra lumii mai mult decat oricare alt presedinte, al oricarei tari.

The Andromeda Strain

Povestea: o boala ce vine din viitor printr-o gaura de vierme, pentru a obliga oamenii din prezent de a stopa forarea adancurilor oceanelor, unde se afla bacteria ce contine antidotul.

Personal, mi-a placut, nu m-am plictisit. Obiectiv vorbind nu este o cadopera, cu toate ca incearca. Se vrea a fi realist dar nu prea reuseste, amestecand fictionalul cu realitatea intr-o maniera gresita.

Actiunea: dupa ce boala apare, o echipa de doctori este adunata pentru a lupta atat impotriva bolii cat si a Armatei SUA care doreste sa musamalizeze faptul ca boala nu vine din spatiu extraterestru, ea existand in realitate in laboratoare top-classified.

10000 B.C

Un film interesant,  ce nu te lasa sa te plictisesti pe parcurul vizionarii. Este un exemplu ca se pot face filme bune si fara actori super-cunoscuti sau cunoscuti. Singurul care iasa in evidenta este Omar Sharif, un monstru sacru al cinematografiei mondiale, cel care isi imprumta vocea pentru nararea povestii. L-am remarcat pe Steven Strait, cel care da viata personajului principal, D’leh, si pe Camilla Belle, o femeie frumoasa, cu ochi albastrii decat in film. Actiunea este de fapt incercarea lui D’leh de o recupera pe Evolet (Camilla Belle) din ghearele negustorilor de sclavi, incercare ce se transforma intr-o miscare revolutionara de scoate popoarele dominate de egipteni de sub asuprirea acestora.

Din punct de vedere istoric si geografic, filmul nu respecta realitatea, intrucat sunt secvente din film in care se vede cum egiptenii muncesc la contruirea piramidelor, asta in jurul anului 10000BC, cand istoricii plaseaza aceasta actiune in jurul perioadei 2000-1000 B.C. Din punct de vedere geografic putem observa ca Egiptul avea o clima uscata, de desert, cand de fapt in jurul acelei perioade s-a terminat ultima glaciatiune, si cum se poate ca in Egipt sa fii fost desert, cand pe teritoriul actual al Romaniei calota glaciara masura cativa kilometri in grosime, iar diferenta de kilometri intre Romania si Egipt este in jurul a 1000 de kilometri.

Ramane un film interesant de vazut de amatorii de gen, care, insa nu aduce nimic original in fata de alte pelicule.

Vineri, Sambata si Duminica

Aceste trei zile as putea sa le clasific fara doar si poate in categora zilelor speciale. Nu este vorba de nicio aniversare sau macar ceva fantastic. Este vorba ca in aceste zile am fost langa EA.

I-am mirosit parfumul. I-am simtit atingerea palmelor ei, atat de vindecatoare si pline de viata. I-am vazut fata de zeita, cea la care muritorii au interzis. I-am auzit vocea, cea dupa care salcia s-ar apleca sa danseze.

Au fost 3 zile de bucurie si chin. De placere si scarba. De fericire si ura. De mine si ea. In aceste zile ma trezeam dimineata cu un singur scop, sa o vad pe EA. Adormeam sa o visez numai pe EA. Lumea toata ce ma inconjura era de fapt EA.

Insa, ca un netot ce sunt, nu am reusit sa o fac sa ramana langa mine. A plecat iar, de unde a venit, din negura Iubirii. Sa ma ia dracu de prost ce sunt.

Himera

Inca o data simt cum sunt prizonierul propriului ego, ce nu ma lasa sa trec peste experiente care ma afecteaza, dorind cu toata forta sa ma schingiuie, sa ma sugrume, sa ma ucida cu propria creatie.

Inca o data, constientizand pericolul la care sunt expus nu vreau sa il inlatur, mai mult, ajungand sa imi placa durerea la care sunt expus constant, din partea a ceea ce eu caut cel mai mult.

Sunt precum un ratacitor prin desertul Saharei, care, sub dominatia iluziei, vede tot felul de lucruri reale. Si cu cat merge mai repede cu atat se departeaza ceea ce crede ca vede. Este un om pierdut, cazand prada propriului ego.

Sunt un pierdut ce cauta in nestire, cu valul negru tras adanc pe fata, lucrul care il doresc cel mai tare si anume EA. Da, pe EA o caut. EA, cea care va fi vrednica de ma ridica de la stadiul de muritor la cel zeu, intrucat poseda darul completari si al revelatiei. Insa, cu cat o caut mai frenetic, mai doritor, cu atat se indeparteaza de mine. Frica pe care ea o resimte fata de mine ma ucide “incet si sigur, lin si intepator”.

Sunt de fapt un ratacitor in desertul Iubirii, care “vede in zare, pierduta in departare, ascunsa in nisipul ridicat” pe EA. Tragicul destinului meu este ca EA nu este mai mult decat o HIMERA.