Multi m-au criticat dupa ce au citit “In dulcele stil clasic….”. De ce ? Pentru ca ma indragostesc mult prea repede si mult prea tare, dand dovada de instabilitate emotionala. Le dau dreptate. Asa este. Tind sa ma indragostesc de acele persoane care imi arata prea multa afectiune si care poate, pentru ele lucrul asta e un lucru normal, nicidecum avand intentia de a da semnale ca m-ar place. Eu am sa le pun acestor oameni intrebarea: “Credeti ca mi-e imi convine?”.
Nu. Nu imi convine insa nu am ce face. Ratiunea mea se lupta dur cu Inima si ca intr-o piesa de teatru cu un sfarsit tragic de aproape fiecare data castiga Inima. Credeti ca mie imi place sa ma chinui, sa ma doara. Ati ajuns sa credeti ca imi place durerea. Nu. Nu este adevarat. Cum poate sa imi faca placere un lucru ca imi provoaca durerea. Nu sunt un pervers. Un sadic.
Sufletul meu este, poate, damnat. Condamnat sa suporte dureri, suferinte. Daca este asa imi voi intelege soarta tragica dar nu voi renunta la a lupta. Asa cum fac in fiecare zi, lupt sa ma trezesc dimineata fara a avea un scop tangibil, prins in timp. Scopul meu transcende timpul, spatiu si intelegerea omului.
Ma gandeam acum cateva zile ca ar trebuie sa fac un clasament al celor mai frumoase melodii care au aparut pana acum. Categoriile sunt cele clasice insa am inserat si cateva personale. Si uitati ce mi-a iesit. Daca considerati ca ar trebui sa fie alte melodii decat cele pe care le-am pus eu nu ezitati sa va faceti auzita vocea intrucat calitatea primeaza, nu caracterul meu personal.
Dragoste:
Laurentiu Cazan – Say something
Joe Dassin – L’ete indien
George Michael – Careless whisper
Rosu si negru:
Chris de Burgh – Lady in red
Uriah Heep & Iris – Lady in black
Despartire:
10 CC – I’m not in love
Elton John feat. Blue – Sorry, seems to be the hardest word
Puff Daddy – I’ll be missing you
Moarte:
Eagles – Hotel California
Vama Veche – Hotel Cosmigiu
Queen – Bohemian Rapsody
Meditatie:
John Lennon – Imagine
Kansas – Dust in the wind
Scorpions – Wind of change
Durere:
Eric Clapton – Tears in Heaven
Lionel Ritchie – Hello
Ducu Berti – M-am indragostit numai de ea
Descrierea femeii:
Enrique Iglesias & Lionel Ritchie – To love a woman
Latino:
Antonio Banderas & Los Lobos – Morena de mi corazon
Am fost intrebat de multe ori cine este “ea”, cea care apare atat de mult in articolele de pe blogul acesta, astfel m-am hotarat sa scriu un articol cu toate persoanele ce au exercitat asupra mea o influenta si pentru care am nutrit sentimente, altele decat cele de prietenie.
Prima mea iubita a fost Alexandra. Cu 4 ani mai mica decat mine, am stiut de la inceput ca se va termina, dar cu toate astea este relatia cea mai indelungata. Am fost indragostit enorm, am suferit foarte mult dupa despartire.
A doua relatie am avut-o cu Raluca. Era cu 2 ani mai mica, a aparut atunci cand aveam nevoie, a plecat atunci cand nu trebuia. Din vina mea, din orgoliul meu. Am fost indragostit enorm, am suferit atat de mult incat in primavara asta, la 3 ani de la despartire dupa ce am vazut pe cineva ce ii semana inima a inceput sa imi bata foarte tare. Ciudat.
Anida a fost cea care m-a invatat foarte multe lucruri. Doua saptamani mi-a fost de ajuns sa o consider perfecta pentru mine. Calafatul imi este martor de iubirea ce i-am purtat-o. A plecat din viata mea intrucat nu eram ce cauta.
Alexandra este cea careia i-am refuzat iubirea deoarece nu era ceea ce cautam. Era o persoana ce avea (acum nu stiu) nevoie de a iesi mult prea des in cluburi, discoteci. Eu nu sunt genul asta. Nu ne potriveam la lifestyle.
Alina pentru mine a insemnat un punct de cotitura in ceea ce priveste atitudinea mea fata de fete. Mi-am dat seama ca nu ma pot indragosti de oricine care imi jura credinta. Am fost ipocrit cu sentimentele ei fata de mine, i-am inselat asteptarile, am folosit expresia “te iubesc” fara acoperire in inima mea. Sunt demn de dispret.
Dana. Mda. Patru ore mi-au fost destule sa ma indragostesc ca un orb. Si aici intervine, cred, nepotrivirea. Nu cred ca eram ce cauta. Nu cred ca era ce cautam. Insa amintirile celor 4 ore ma chinuie.
Acestea au fost cele 6 relatii pe care le-am avut in 4 ani si 4 luni. Multe ? Putine ? Eu consider ca putin. Putin ca durata. Daca cea mai lunga a fost de 4 luni, cea mai scurta a fost de 2 zile. Insa pauzele intre ele au fost de ordinul lunilor sau anilor. Cea mai lunga pauza intre 2 relatii a fost de 2 ani. Cea mai scurta de 2 luni. Imi reprosez ca nu am stiut sa fac in asa fel incat aceste relatii sa dureze mai mult. Pur si simplu ma blochez, consider ca odata ce este langa mine nu va mai pleca. Si pleaca. Una cate una.
In afara de aceste 6 relatii au fost si alte persoane pentru care am nutrit sentimente asemanatoare.
Timp de 11 ani, pentru Alina, am avut trairi, simtaminte pure. Am dorit sa o am, sa o strang la piept. Dar cum visele sunt vise asa a fost si ea, un vis. Acum suntem 2 prieteni, ce se intalnesc odata la cateva luni. Ea are pe cineva, dorindu-i numai bine.
Acum va voi spune ceva care va va soca. Va soca pe cei care cunosc persoana. Cand am intrat eu prima data in activitati de voluntariat am dat inevitabil peste Cristina (cine stie cunoaste). Chiar daca la un moment dat, pentru cateva zile, am simtit eu ceva mai special pentru ea, am facut-o pentru ca era imposibil sa nu te indragostesti de ea. Acum este cea mai buna prietena a mea. Sentimentele mele sunt numai cele de prietenie, m-a ajutat atunci cand am avut nevoie si am ajutat-o atunci cand a avut nevoie. Admir la ea faptul ca a reusit sa il faca pe Traian, iubitul ei, si un bun prieten al meu, sa inteleaga ce inseamna si ce presupune voluntariatul. Pentru o perioada a fost mentorul meu. Acum imi este persoana cea mai apropriata, careia ii spun cele mai multe, si cred ca si ea face acelasi lucru. De fapt ne uneste acelasi lucru – ARTI.
Un alt soc pentru voi, poate, este faptul ca si pentru Cristinuta am simtit la un moment dat ceva mai aparte. Admir la ea persuasinea de care e in stare atunci cand isi propune ceva. Daca uneori este o persoana care se tine tare pe picioare, alteori e un copil care spune minciuni. Acum sentimentele mele pentru ea sunt decat cele de prietenie, nimic mai mult.
Nura a fost un episod interesant. M-a lasat sa ma indragostesc de ea si mi-a dat speranta ca va fi ceva intre noi, insa mi-a facut-o in cel mai dulce stil, m-a anuntat destul de tarziu ca are pe cineva. Dupa ce mi-a spus asta am urat-o, acum nu mai am niciun sentiment fata de ea. Oricum a si plecat din Craiova.
Simona. Fata care nu stie niciodata ceea ce vrea. M-a ademenit sa ma indragostesc de ea dupa care mi-a dat un sut in fund incat m-a durut mult dupa aceea. A recunoscut intr-o conversatie pe care am purtat-o la cateva luni dupa ce mi-a dat sutul in fund ca sunt persoana ideala cu care s-ar marita. In momentul ala am simtit ca castigasem. Nu inima ei ci recunoasterea. Acum vorbim sporadic pe Messenger.
Bianca. De fiecare data cand o vad pe Leona Lewis o vad pe ea. M-a paralizat un timp. Este atat de frumoasa incat nici ea nu stie. M-am indragostit de ea ca un nebun, in dulcele stil harryan, insa spre deosebire de celelalte a fost sincera, nu m-a ademenit dupa care sa ma azvarle. Acum ea este in Bucuresti la facultate, si i-am promis ca la proxima ocazie cand voi ajunge acolo ne vom intalni de dragul vremurilor bune.
Andreea. Cea care a cutezat a ma invita la a dansa impreuna. Fara a intra in ridicol si injosire cred ca au fost cele mai frumoase momente cand am dansat cu cineva si pentru asta ii port o adanca recunostiinta.
Cam acestea sunt persoanele pentru care eu, un muritor, am simtit sentimente pe care le consider de neatins. Sunt cateva lucruri socante, dar cred ca cel mai bine este sa fie cunoscute. Iar eu inca o caut pe EA.
Mda. Iar. Iar m-am ars. Cum am putut sa fiu atat de naiv? Foarte simplu. Naivitatea e un lucru care ma caracterizeaza si cu toate ca ma ard de fiecare data repet aceasi greseala la proxima ocazie. Iar si iar. Cred ca este tragicul vietii mele.
Cum am reusit ca in 4 ore sa ma indragostesc atat de tare de cineva incat si acum dupa cateva zile sentimentele sa fie aceleasi numai eu pot reusi. In cel mai dulce stil harryan. Este asa de frumoasa incat am crezut ca mi-a pus Dumnezeu mana in cap. De fapt mi-a pus mana pe cap si a tinut-o acolo 4 ore. Am simtit de la inceput ca nu e bine sa ma avant asa de repede in ape adanci dar furat de frumusetea ei am crezut ca sunt intangibil, indestructibil. Chiar am fost timp de 4 ore. Aceste 4 ore au fost……numai conteaza, le pastrez in sinea mea, ma sfasie, ma otravesc, ma ucid.
Nici nu incerc sa imi mai raspund la intrebarea “De ce ?”. Ar fi inutil intrucat stiu raspunsul. Sunt blestemat. Sau inca nu sunt pregatit pentru asa ceva. Sau lumea inca nu este pregatita pentru mine. Am mai scris o pagina in dulcele stil clasic……
