La întrebarea asta nu pot să ofer însumi un răspuns obiectiv, întrucât nimeni nu se poate înseşi defini, deoarece este împotriva legilor naturii.
Mi se pare lipsit de cel mai elementar bun-simţ, cum că omul este un animal cu raţiune şi încă alte câteva atribute de acest fel, întrucât aceste atribute şi le-a atribuit singur. Este ca şi cum o masă “ar crede” despre ea ca este de fapt scaun, evident cine sunt eu să confirm sau să infirm acest lucru. Problema fundamentală este cum este în stare ca o materie să îşi atribuie, fără nicio intervenţie dinafară, anumite însuşiri ? Ei, bine, uite că omul a reuşit acest lucru, numai că este lipsit obiectivitate. Eu consider că această “raţiune” este de fapt un produs al socializării omului, faptul că este primul animal ce a învăţat din greşelile predecesorilor, transmitându-le pe cale orală, astfel a apărut limbajul.
Revenind la întrebarea primă a acestui articol, voi oferi un răspuns subiectiv, pe care mi-l asum ca nefiind unul adevărat. Aşadar cred despre mine că sunt o persoană ce încearcă să depăşească obstacole, netransformând eşecurile în capăt de linie. Sunt mândru de faptul că nu am căzut în patima alcoolului, tutunului, drogurilor. Sunt mândru de sentimentele de care sunt în stare, deoarece durabilitatea şi intensitatea lor au o bază adâncă şi reală. Sunt conştient de slăbiciunile mele, pe care încerc în continuu să le ameliorez, transformându-le, poate, la un moment dat, în calităţi. Câteodată sunt naiv, alteori orgolios, rareori nervos (însă când sunt nervos gândirea mea este înconjurată de o ceaţă deasă), deseori serios. Unul dintre defectele mele este că mă îndrăgostesc destul de repede, după care conştientizând de lipsa sentimentelor reciproce, mă consum interior. Câteodată sunt atât de dezamăgit încât îmi vine să demisionez. Calităţile mele ce iasă deseori în evidenţă sunt capacitatea de efort, loialitatea, optimismul.
Aşadar, cine sunt eu ? Cel de lângă tine, pe care nu îl vezi din cauza………pe care o vei găsii şi singură (dacă eşti în stare).
