Mă simt mai bine. Mult mai bine. După o săptămână jumate în care m-am consumat emoţional, în care am pierdut speranţă, am regasit-o şi am pierdut-o din nou, în aşa hal în cât vineri eram la capătul puterilor. Vineri seara înainte să adorm, mi-am pus o dorinţă.
Sâmbătă a fost pentru mine un chin până spre seară, când m-am dus la o petrecere alături de Cristina, Traian şi părinţii lor. Tanti Rodica a fost la înălţime, făcându-mă să uit lucruri, ce le vroiam ucise, prin buna-dispoziţie contagiosă de care e în stare. Am ajuns acasă pe la 2 dimineaţa. Iar înainte de petrecere am avut o discuţie cu Rux, care m-a făcut să mă simt mult mai bine.
Ziua de duminică a început şi s-a sfârşit la fel – stând acasă nefăcând nimic, lingându-mi rănile. Cam patetic, dar na, aşa sunt eu, câteodată când mă străduiesc – patetic.
Azi, până acum, a fost bine. Cu mici probleme de fiere de dimineaţă dar mi-am revenit. La naiba…….I’m invincible (până data viitoare).
P.S dorinţa care mi-am pus-o vineri seara era să nu mă mai trezesc dimineaţa.
Prietene…cam depresiva postarea ta…apropo..era in anul 1
Comentariu�Comentarii de Cristina — 9 martie, 2009 @ 15:05
esti emo, inteleg…
Comentariu�Comentarii de aaa — 12 martie, 2009 @ 20:14
Spre deosebire de tine care te ascunzi in spatele celor 3 a, in conditiile in care stiu cine esti, eu macar imi recunosc propriile slabiciuni. Imi recunosc si imi asum sentimenetele de care sunt in stare. Daca tu le consideri patetice…..problema ta. Nimeni nu poate sa imi ceara sa simt altfel.
P.S nu inteleg anonimatul tau asa cum nu inteleg mai multe lucruri pe care tu, evident, le stii dar nu vrei sa imi oferi si mie o explicatie plauzibila.
Comentariu�Comentarii de harryandrei — 12 martie, 2009 @ 20:19