Ce mai fac eu ? Merci bine. Îmi mulţumesc de întrebare.
În aceste ultime săptămâni şi zile am avut suficient timp şi spaţiu de a realiza şi medita asupra noţiunii de „prieteni”. Înă voi revenii puţin mai târziu asupra acestui lucru.
Tot în acest timp liber măsurat în zile şi ore, chiar minute, am avut surpriza să descopăr că am dezamăgit persoane despre care nu ştiam că le-aş fi dezamăgit. Ştiam că mi-am dezamăgit părinţii cu licenţa şi permisul. Dezamăgesc continuu oameni pe care îi cunosc sau mai bine spus mă cunosc din primele săptămâni ale existenţei mele în această dimensiune temporală. Incredibil, însă, am dezamăgit o persoană care nu are mare lucru în comun cu mine şi nici nu va avea. Cu ce aş putea să o fi dezamăgit eu ? Hmm. Păi în plan personal cu absolut nimic. Rămâne cel profesional. Dacă faptul că am plecat din ARTI a dezamăgit-o, presupune că ar fi trebuit să existe o legătură în acest sens doar că nu a fost cazul. Aşadar întrebarea primă rămâne nerezolvată. Un răspuns posibil ar fi influenţarea acestei persoane astfel încât să spună că am dezamăgit prin plecarea mea, că am distrus vise, speranţe. În acest caz dacă ar fi adevărat cum rămîne cu spulberarea idealurilor, valorilor văzute de mine în ARTI ? Sau ce simt ce cred eu înseamnă mai puţin decât ce simt şi cred alţii ? În concluzie nu am dezamăgit pe nimeni.
Revenind la noţiunea de „prieteni”. Eu am făcut o încercare de categorisire şi iată ce mi-a reieşit:
- prieteni din copilărie: pe care îi revezi odată la câteva luni, ani sau niciodată;
- prieteni din şcoală: odată ce se termină pe unii nu îi vei mai revede niciodată, alţii îţi vor rămîne amici;
- prieteni din liceu: după terminarea liceului vă veţi întâlni la o bere rememorând clipele fantastice petrecute împreună, ce se vor transforma într-o mitologie;
- prietenii de la locul de muncă: ăştia sunt cei pe care îi uiţi şi te uită cel mai repede. Odată plecat dintre ei este ca şi cum nu ai fi existat;
- prietenii ocazionali: îi întâlneşti la un eveniment şi în funcţie de caracter şi distanţă îţi devin sau nu buni prieteni.
Desigur există excepţii de la fiecare categorie, iar primele 4 categorii se poate cupla foarte uşor într-una singură.
De vă veţi întreba dragii mei ce mai fac, răspunsul vă va mira puţin. În ultima lună am trecut de la tot felul de întâlniri cu oameni sus-puşi la săpat de vie, cosit de lucernă, făcut curăţenie la vaca mea, plimbat cu bicicleta, vizitat rude, reînchegat relaţii de amiciţie. Şi ştiţi ce ? Mă simt fenomenal. Pacă am înviat. Mă simt plin de energie. Măcar unii mă preţuiesc mai mult decât o fac şi o vor face alţii.
Yeah baby yeah, I’m too shagadelic.
