Ce mai fac eu ? Merci bine. Îmi mulţumesc de întrebare.
În aceste ultime săptămâni şi zile am avut suficient timp şi spaţiu de a realiza şi medita asupra noţiunii de „prieteni”. Înă voi revenii puţin mai târziu asupra acestui lucru.
Tot în acest timp liber măsurat în zile şi ore, chiar minute, am avut surpriza să descopăr că am dezamăgit persoane despre care nu ştiam că le-aş fi dezamăgit. Ştiam că mi-am dezamăgit părinţii cu licenţa şi permisul. Dezamăgesc continuu oameni pe care îi cunosc sau mai bine spus mă cunosc din primele săptămâni ale existenţei mele în această dimensiune temporală. Incredibil, însă, am dezamăgit o persoană care nu are mare lucru în comun cu mine şi nici nu va avea. Cu ce aş putea să o fi dezamăgit eu ? Hmm. Păi în plan personal cu absolut nimic. Rămâne cel profesional. Dacă faptul că am plecat din ARTI a dezamăgit-o, presupune că ar fi trebuit să existe o legătură în acest sens doar că nu a fost cazul. Aşadar întrebarea primă rămâne nerezolvată. Un răspuns posibil ar fi influenţarea acestei persoane astfel încât să spună că am dezamăgit prin plecarea mea, că am distrus vise, speranţe. În acest caz dacă ar fi adevărat cum rămîne cu spulberarea idealurilor, valorilor văzute de mine în ARTI ? Sau ce simt ce cred eu înseamnă mai puţin decât ce simt şi cred alţii ? În concluzie nu am dezamăgit pe nimeni.
Revenind la noţiunea de „prieteni”. Eu am făcut o încercare de categorisire şi iată ce mi-a reieşit:
- prieteni din copilărie: pe care îi revezi odată la câteva luni, ani sau niciodată;
- prieteni din şcoală: odată ce se termină pe unii nu îi vei mai revede niciodată, alţii îţi vor rămîne amici;
- prieteni din liceu: după terminarea liceului vă veţi întâlni la o bere rememorând clipele fantastice petrecute împreună, ce se vor transforma într-o mitologie;
- prietenii de la locul de muncă: ăştia sunt cei pe care îi uiţi şi te uită cel mai repede. Odată plecat dintre ei este ca şi cum nu ai fi existat;
- prietenii ocazionali: îi întâlneşti la un eveniment şi în funcţie de caracter şi distanţă îţi devin sau nu buni prieteni.
Desigur există excepţii de la fiecare categorie, iar primele 4 categorii se poate cupla foarte uşor într-una singură.
De vă veţi întreba dragii mei ce mai fac, răspunsul vă va mira puţin. În ultima lună am trecut de la tot felul de întâlniri cu oameni sus-puşi la săpat de vie, cosit de lucernă, făcut curăţenie la vaca mea, plimbat cu bicicleta, vizitat rude, reînchegat relaţii de amiciţie. Şi ştiţi ce ? Mă simt fenomenal. Pacă am înviat. Mă simt plin de energie. Măcar unii mă preţuiesc mai mult decât o fac şi o vor face alţii.
Yeah baby yeah, I’m too shagadelic.
merci de raspuns! chiar vroiam sa te intreb ce mai faci!
)
Comentariu�Comentarii de cristina.g — 11 mai, 2009 @ 19:52
O vorba (indiana parca, dar nu ma crede pe cuvant) spunea: daca ai atatia prieteni incat sa ii numeri pe degetele de la o mana poti sa te consideri un om bogat.
Termenul de prieten ar trebui restabilit, nu crezi?
Comentariu�Comentarii de floaredemai — 11 mai, 2009 @ 19:53
Buna Hary….
Eu sunt o cunostinta de-a ta,ne am intalnit la Centru de Tineret,ne- am intalnit pe la diferite cursuri/treininguri ,am schimbat ocazitional cateva cuvinte sigur banale si superficiale…;spun asta pentru ca desi ne “cunoastem” din vedere ,de vreo 2-3 ani niciodata nu am avut vreo discutie nici macar de amicitie ,asa cum sa zicem vorbeai cu Anca sau cu Dorina.De ce? Este simplu de spus.Pentru ca nu am stiut poate nici unul dintre noi ,sa ne dam sansa de -a ne cunoaste unul pe celalalt.Eu ,pentu ca venisem de foarte putin timp la centru si recunosc timiditatea si bunul simt ma oprea sa ma bag in seama fara sa fiu intrebata….samd;iar in ceea ce te priveste cred ca doar tu poti sa ti raspunzi.Dar asta conteaza mai mult sau mai putin, probabil pentru fiecare dintre noi, pentru ca gusturiile nu se discuta.Sa -ti spun ceva:Eu mi-am permis sa te cunosc mai bine ,prin prisma blogului tau ,care m-a impresionat foarte mult si datorita lui am reusit sa imi fac o altfel de impresie despre tine.Poate ca te intrebi:Dar ce impresie aveai? Nu aveam o impresie proasta despre tine ,dar nici nu imi imaginam ca tu,un poti sa fii atat de profund, in ceea ce priveste daca vrei viziunea despre viata,prietenii,bun simt, si multe altele. Sincer iti spun ca dincolo de masca superficiala pe care o purtam cu toti pana la urma in functie de context, la tine am descoperit- o si pe cea umana.Felicitari si ai tot respectul meu.
Cu modestie…ocunostinta.
Comentariu�Comentarii de Mihai — 22 iunie, 2009 @ 09:42
Din ce in ce citesc mai mult, iti marturisesc cu modestie ca sunt “socata”, in sensul pozitiv,ai anumite lucruri pe care si eu le am gandit,trait daca vrei perceptii despre viata si nu numai, care sunt foarte asemanatoare cu ale mele.Sigur ca contextele sunt diferite,dar invataturile , temele sunt aceleasi in “tablouri” ale vietii diferite.
Apropo chestia cu orgoliul a fost super.Daca ne- am lasa orgoliul si prejudecatiile la o parte, asa cum spuneai si tu sunt sigura ca am putea descoperi la timp “omul din spatele mastii” (superficiale si cotidiene sau rutiniene), pe care o purtam atunci cand venim in contact cu el ,dar pe care ezitam sa il cunoastem datorita orgoliului prostesc ce ne caracterizeaza pe fiecare.
Comentariu�Comentarii de Mihai — 22 iunie, 2009 @ 10:22
Astept un comentariu de la tine vizavi deceea ce ti-am scris.Indiferent de natura lui ,ca esti de acord/dezacord cu ce am scris mi ar placwea sa -mi si argumentezi putin .Adica sa nu imi dai raspunsuri diplomatice.
Comentariu�Comentarii de Mihai — 22 iunie, 2009 @ 10:24
Sunt putin surprins de observatiile tale, mai ales cele vizavi de noi doi. Eu cu tine ne cunoastem de la Centrul de Tineret, insa comunicarea dintre noi a fost mai dificila din cauza, poate, ori a varstei ori a modului cum ne-am cunoscut. De regula prietenii ti-i faci cand traiesti o experienta alaturi de ei si detii amintiri legate de ei. Asta e o caracteristica a inceputului prieteniei, restul oamenilor sunt doar cunostiinte pe care le-ai cunoscut la un moment dat undeva. Evident, cunostiintele iti pot deveni si prieteni daca se vor produce evenimente la care iei parte cu ei.
Acum, nu stiu la ce te referi tu concret. Daca te intrebi de ce nu am aceaasi relatie cu tine cum am cu Anca sau Dorina, ti-am explicat mai sus.
NOTA BENE: doi oameni se pot cunoaste la fel de bine si fara sa fie fata in fata.
Comentariu�Comentarii de harryandrei — 27 iunie, 2009 @ 23:07
Buna Hary ,
Consider ca ti sunt datoare cu niste lamuriri vizavi de comentariul pe care l-am facut ….mai sus.
Nu as vrea sa se inteleaga gresit faptul ca eu am facut referiri la prietenia ta cu Anca sau Dorina.
Era evident ca nu puteam avea o relatie asmanatoare cu cea pe care o aveai cu Anca sau cu Dorina. Asa cum ai spus si tu contextul era altul si eu eram in preioada de cunoastere a fiecaruia dintre voi ca sa zic asa.
Ideea era urmatoarea desi eu venisem la centru de 2-3 ani; nu apucasam sa stam de vorba unul cu altul, nici macar subiecte neinteresante daca vrei . Iar culmea ironiei este ca dupa ce ti am vizitat blogul mi am dat seama de “ironia sortii” pe care timul mi-o facuse de ce spun asta ?: Pentru ca dupa ce ti am citit blogul ; mi _am zis in minta mea ceva de genul De ce am evitat sa -l cunosc pe acest om mai bine cand am avut ocazia? Desi trebuie sa recunosc ca imi doream sa te cunosc mai bine dar sincer imi era jena sa ma bag in sema cu tine si sa _mi permit sa vorbesc cu tine lucruri despre tine sau de mine ….. ma _m ganit ca trebuie sa port o anumita distanta vizavi de statutul pe care-l ai la DJT. De ce pentru ca o mai patisem cu o stimabila doamna ,pe care o admiram si care mi a dat impresia ca nu ar fi deranjat-o unele lucrui si apoi intr-un mod surprinzator si socant pentru mine a tinut sa mi atraga atentia cu privire la statutul dintre noi. Si revenind la subiect vroiam sa pun in evidenta modul in care din motive de rutina refuza sau evita oameni sa se cunoasca intre ei…. etc.
Comentariu�Comentarii de Mihai — 26 iulie, 2009 @ 22:45