Aproape

Văd în aceste ultime zile cum crezul în mine se stinge precum lumina felinarului rămas fără gaz. Observ ca nu sunt deloc cum m-am descris până acum în aceste articole, scrise doar pentru impresie artistică. Numai vreau să  aştept, vreau decât să mi-o trag cu una şi să scap de gândurile astea ce se zbat în capul meu precum animalele sălbatice în cuşti. Ce etică ? Ce moralitate ? Nu vreau să rămân virgin până când s-o găsi una să îi fie milă de mine, aşa ca din primul salar voi rezolva această chestiune. Să numai zică unii alţii că sunt frustrat sexual ca nu mi-am tras-o până acum.

Sunt o persoană limitată de propriile gânduri, prinsă în propria realitate, încercând defectuos a juca rolul unui om. Nu. Nu sunt om. Sunt un paranoic ce îşi imaginează tot felul de lucruri, incapabil a lega relaţii sociale în afara de cele existente. Nu sunt în stare să îmi duc treaba la bun sfârşit. Permisul nu l-am obţinut, licenţa asemenea, iar la job fac numai greşeli, chipurile, nefiind prea meticulos.

Aproape ca îmi e scârbă de mine.

The perfect day

Mă trezesc cu buzele ei atingându-mi faţa, mângâindu-mi ochi. Deschid ochii pentru a o vedea şi buzele pentru a o săruta. Vreau să fiu cu ea astăzi, să facem dragoste. Eu să fiu Pământul iar ea Apa, să sorb cu nesaţ din ea, setea mea ce zace precum Timpul este primordială, incapabilă de sfârşit.

Dragostea noastră se afundă în secundele, minutele, orele ce ne înconjoară. Contopirea transcende lumea spirituală, trecând în cea materială. Suntem unul, în minte şi în trup, Fiinţa Absolută.

Focul ce înconjoră dragostea noastră precum un scut impenetrabil, scade în intensitate. Redevenim oameni, muritori. Mă ridic, îndreptându-mă spre bucătărie. Vreau să îţi pregătesc în semn de mulţumire ceva special. Te invit la cină. Accepţi. După masă ne aşezăm în pat luaţi în braţe. Acesta e momentul pe care îl aştept de atâta timp, să adorm în braţele tale, mă scufund tot mai adânc.

Mâine poate e o nouă zi dar nu o nouă viaţă.

Prietenia

Noţiunea de “prietenie” se poate defini ca o relaţie socială între doi indivizi, ce presupune ca fundament un set de principii şi valori (principale şi secundare). Se poate  asemui cu un joc ce are reguli, greşelile pedepsindu-se.

Principiile şi valorile de tip secundar sunt în funcţie de oamenii direct implicaţi în relaţie. Acestea sunt în marea majoritate a cazurilor “regulile” respectivei relaţii. De exemplu: salutul, limbajul, sarcasmul, ironia, gluma.

Principiile şi valorile de tip principal sunt de regulă: onestitatea, dreptatea, adevărul, curajul, caracterul. Atenţie. Sunt anumiţi indici care pot oferi sentimentul că o prietenie este puternică.

De exemplu un prieten care te ceartă dar îţi aduce şi laude este mai bun decât unul care te laudă tot timpul sau te ceartă tot timpul. De asemenea un prieten poate să îţi fie loial, ai încredere în el, are un caracter şi un comportament în general bun dar te minte de “îngheaţă apele”.

Până acum am vorbit despre principii şi valori ca fiind fundamentul unei relaţii de prietenie între doi indivizi, dar pentru ca aceasta sa fie perfecta mai are nevoie de acel lucru care pune laolaltă tot ce am spus până în acest moment, anume reciprocitatea.

Prietenia este atunci când cei doi indivizi percep în acelaşi mod relaţia lor.  Există situaţii când o persoană consideră prieten o altă persoană dar aaceasta nu are aceleaşi sentimente. În acest caz nu apare reciprocitatea. Există cazuri în care o persoană profită sub toate aspectele de relaţie oferind în schimb puţin sau deloc. Evident, exemplele pot continua, depinzând de experienţa fiecăruia.

Există un lucru, care indiferent de situaţie distruge orice prietenie, anume banul. În momentul în care banul intervine intr-o relaţie, lucrurile încep să se schimbe. Poate nu radical, dar timpul şi banul vor roade interior ducând la destrămarea relaţiei.

N.B: lucrurile spuse mai sus sunt subiective, încărcate emoţional prin trăirile mele. Nu vreau şi nu pot să le ofer ca adevăruri universal valabile.