Eu. Tu. Între noi prostia omenească. Tu. Eu. Între noi. Mândria prostească. Aş vrea să te pălmuiesc deoarece cazi în aceeaşi capcana stupidă a copilăriei infantile de care nu te mai saturi. Tu vrei să mă loveşti pentru că sunt prizonierul absolut al orgoliului nemăsurat în care m-am născut precum o victimă de război.
Şti ce ? Până ne hotărâm noi cine pe cine strânge de gât, lasă-mă să te înveninez cu un sărut pătimaş, dulce şi ştrengăresc. Hai nu fi rea că nu are rost, diseară tot la mine vii precum Soarele la Lună. Îţi jur că oricâte zile aş mai avea tot pe tine te-aş iubi. Asta dacă şi tu vrei. Apropo mâine seară mergem la Mihai, ne-a invitat la ziua lui, aşadar be glamorous, cum îmi place mie. Ştiu că poimâine ne ducem la Mircea, dar……..şti că te iubi.
Mai eşti supărată pe mine ? Da!? Lasă că îţi trece. Dă-mi buzele alea nebune să le sărut precum Pământul pe Apă. Nu te vrăjesc ! Te iubesc. Mai mult decât ţi-ai putea vreodată închipui. În seara asta sunt al tău. În seara asta eşti a mea. Între noi nu va mai fi decât oceanul întins al dragostei în care mă voi îneca dinadins pentru ca tu să mă salvezi…..şi să vezi atunci dragoste.
