Best of…..

Ma gandeam acum cateva zile ca ar trebuie sa fac un clasament al celor mai frumoase melodii care au aparut pana acum. Categoriile sunt cele clasice insa am inserat si cateva personale. Si uitati ce mi-a iesit. Daca considerati ca ar trebui sa fie alte melodii decat cele pe care le-am pus eu nu ezitati sa va faceti auzita vocea intrucat calitatea primeaza, nu caracterul meu personal.

Dragoste:

Laurentiu Cazan – Say something

Joe Dassin – L’ete indien

George Michael – Careless whisper

Rosu si negru:

Chris de Burgh – Lady in red

Uriah Heep & Iris – Lady in black

Despartire:

10 CC – I’m not in love

Elton John feat. Blue – Sorry, seems to be the hardest word

Puff Daddy – I’ll be missing you

Moarte:

Eagles – Hotel California

Vama Veche – Hotel Cosmigiu

Queen – Bohemian Rapsody

Meditatie:

John Lennon – Imagine

Kansas – Dust in the wind

Scorpions – Wind of change

Durere:

Eric Clapton – Tears in Heaven

Lionel Ritchie – Hello

Ducu Berti – M-am indragostit numai de ea

Descrierea femeii:

Enrique Iglesias & Lionel Ritchie – To love a woman

Latino:

Antonio Banderas & Los Lobos – Morena de mi corazon

Carlos Santana – Corazon Espinado

Kaoma – Lambada

Muzica – ceea ce simt eu

Mai alaltaieri, stand in pat, incercand a adormi, asteptand trenul ce ma ia aproape in fiecare noapte, ducandu-ma spre teritorii si locuri neumblate, am incercat sa contemplez, sa analizez ceea ce mai inseamna muzica in viata unui om. Am cutezat sa ma dau pe mine exponential pentru intreaga lume. Mentionez ca aceasta analiza era un dialog intre mine si alter-ego-ul meu, dialoguri ce au loc aproape in fiecare seara inainte de a adormii. Aceste intalniri de dinaintea transcendentei, sunt precum revederi a unor buni prieteni ce isi exprima punctele de vedere la o cafea, tigara, etc.

In urma acestui dialog ce va ramane imprimat in persoana mea, pus la loc de cinste, clasificat si arhivat cu minutiozitate, acoperit de praf peste timp, in mintea mea, s-a ajuns la mai multe concluzii, printre care una surprinzatoare, deoarece am pornit de undeva si am ajuns altundeva.

CONCLUZIA 1: Tot mai alaltaieri am incercat sa schimb stilul de muzica. Ma saturasem de tot ce auzeam. Si auzeam acelasi lucru chiar daca se numea altfel. Si ce sa fac? Nu stiam cu ce sa apuc. Ce sa mai ascult. Insa dintr-o data aud o melodie clasica. Am ramas socat, nemiscat, suprins. Stupefiat. Am simtit acele sunete. Proprii-mi muschi tresarind, dorind a transmite intregului corp vibratiile pure. Si astfel acum ascult numai muzica clasica. Ma simt atat de bine.

CONCLUZIA 2: Dupa o analiza sumara am ajuns sa consider ca maneaua nu e cu nimic mai prejos decat un haus. La haus linia melodica e aproape aceasi, vocea e modificata computerizat, si timp de 3-4-5-20 de minute asculti aceleasi note muzicale in continuu aproape, basii facand totul. Asadar care este diferenta intre o melodie haus si o manea. Insgnifianta in cel mai bun caz.

CONCLUZIA 3: Am ajuns sa cred ca locul meu nu este in lumea asta. Nu ma identific cu nimic din aceasta realitate.Onoarea a ajuns decat sa fie un cuvant. Loialitatea, practic a disparut. Curajul de a recunoaste ceea ce esti a fost inlocuit cu o prea mare siguranta de sine, devenita aroganta, tupeu, egocentrism. Iubirea? Ce e aia ? Sunt luat in deradere atunci cand spun ca incerc a cauta absoluta, nemarginita, neconditionata, datatoare de viata iubire. Pentru mine auzul acestei muzici clasice ma transporta cu mult timp in urma.

Horia Brenciu – 35

Un album complet de la un artist complet. Un album profesionist. Un album ce nu cade in zona mult hulita a comercialului. Cand am auzit “Septembrie, luni” am simtit cum sunt izbit de muzica anilor ‘8o, melodioasa, mergatoare in adancul sufletului. Acest “feeling” este continuat de “Cuvinte simple”. Nu credeam ca in Romania se mai poate crea piese de genul asta. Iar piesa de rezistenta din punct de vedere al reprezentatiei artistice, este “Prologue”, unde Brenciu demonstreaza ca poate fi in stare sa formeze un cuplu cu Whitney Houston. Poate exagerez dar dupa ce asculti piesa cred ca vei de acord cu mine.

Una peste alta, albumul merita sa fie ascultat de la cap la coada, Brenciu demonstrand ca mai are ceva de spus in show-biz-ul autohton.