Plimbându-mă luni seara de unul singur prin Bucureşti, păşind liniştit pe trotuarele bulevardelor dintre Universitate şi Gara de Nord, mi-am imaginat oraşul ăsta, personificându-l într-o femeie foarte frumoasă, pe care dacă o vezi zilnic îi dispare toată aceea imagine de “femme fatale”. Nu o mai vezi la fel de frumoasă, nu îţi mai provoacă furnicături, inima încetează a mai bate de nebună doar la un simplu zâmbet sau cuvânt. Dispare tot acel mister ce o înconjoară, precum ceaţa ce se ridică la apariţia Soarelui.
Cunoscând-o tot mai bine, reuşeşti să dai la o parte valul alcătuit din fond de ten, pudră, ruj, ajungând în momentul în care vrei să o ai lângă tine tot timpul. Devii drogat de simpla ei prezenţă. Nu frumuseţea este drogul, ci modul ei de a fi.
Motivul prezenţei mele în Bucureşti a fost unul profesional. Câştigând o finanţare prin programul “Tineret în Acţiune”, am beneficiat de o sesiune de formare pe management de proiect la sediul instituţiei ce administrează TiA în România, anume Agenţia Naţională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale. Am avut cazare, masă, transport asigurate. Sejurul a fost de vineri până marţi. La curs am întâlnit oameni pe care sper să îi întâlnesc frecvent. Formatorii au fost nemaipomeniţi, au reuşit să doboare încă de la început barierele de comunicare dintre participanţi.
Un alt aspect important al călătoriei mele a fost revederea pe care am avut-o cu prieteni aflaţi în Bucureşti, unii la facultate, alţii stabilindându-se acolo. Astfel în prima seară am revăzut-o pe Gabi. În a doua seară am fost “special guest” la Ionela şi Dani, iar în ultima seară am revăzut-o pe Lori.
Am un singur regret – acela că am plecat cu anumite speranţe într-o direcţie, doar că socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg.
