Legendele Iubirii

I

Din înaltul cerului,pe pământul Levantului,

Iată cum se vede în zare,pierdut în depărtare,

Un arab călare pe un cal roib,negru la culoare,

Ce fugea prin abis obosit şi urmărit

Şi părea atins de soarele aprins.

În urma lui,ascunşi în nisipul ridicat

Erau ienicerii lui Mahommed-împărat,slujitorul lui Allah.

Oare nesătul de atâta aur şi putere,de atâta crimă şi durere,

Vroia să-l ucidă şi pe acest biet sărac

Sau la mijloc era altceva,mult mai negru şi necurat.

Dar iată l-au ajuns din urmă,l-au prins şi judecat.

” – Ce-ai de spus în apărarea ta ghiaurule,

Cum ai îndrăznit a-te-ndrăgostii

Tocmai de fata măritului împărat,

Ce ţi-a dat nume şi putere.”

” – De voi fi judecat,asta se va întâmpla numai în faţa slăvitului Iisus

Nicicum în faţa unor păgâni fără frică de Apoi.

Iar în cea ce-o priveşte pe fata măritului vostru împărat

Din pricina căreia mă duşmăniţi,

Nu-mi ascund iubirea şi sunt sigur că nici ea.”

” – Taci,taci ghiaurule nerecunoscător,

Numai spurcăciuni şi necurat vorbeşti,

Ce crezi că s-ar întâmpla dacă marele împărat ar auzi necugetat,

S-ar cutremura de-i va ajunge la ureche aceste vorbe deşarte.

Iar acum vino,vino să-te osândească chiar slăvitul împărat.”

Astfel mergea prins şi încătuşat al nostru amorezat,

Ce părea viteaz şi dârz în a lui fiire,

Dragostea nu-i pentru orişicine,ea este pentru îngeri de vestire.

Odată ajunşi la palat,după zile de suspin,după nopţi de chin,

Iată că-le răsare în faţă o prea frumoasă fată.

” – O! tu viteazul meu,ce pentru mine vei exista mereu,

Te rog a-mi făgădui că niciodată nu mă vei urî,

Pentru tine am păcătuit,pentru tine am iubit.”

” – Ajunge iubirea mea,nu te mai gândi,

Chinul meu,durerea mea au luat sfârşit

La o masa de stejar,tu stăteai iar eu priveam.

De vei gândi vreodată că te voi urî,

Să şti că n-am cum nu te iubi.”

” – Ajunge ghiaurule netrebnic,

Iar dumneata domniţă,te rog a nu te-mpotrivi,

Soarta lui e moartea,acum şi pentru totdeauna.”

Uşa mare de aramă se deschise,apoi se închise.

Paşi greoi şi hotărâţi înaintau fără o grijă.

” – Tată! zise fata de împărat.”

” – Mărite impărat! zise crudul soldat.”

” – Poţi pleca,de acum-nainte am eu grijă de amorezat.”

” – Tată! zise iar fata de împărat…”

” – Tu să taci fata mea,nu şti prin ce-am trecut,

Mi-ai trădat iubirea cu primul tâmpit.”

” – Îl iubesc atât de mult încât îmi dau viaţa pentru a lui surâs,”

Iar dacă nu ne laşi,Allah e sus si vede,

Jur pe a mea viaţă că alt iubit nu voi mai vede.”

” – Vrei să spui că supremul Allah va încuviinţa,

Ca voi doi să vă luaţi,

Ca un păgân şi o fată de împărat să fie soţi,

Asta niciodată,niciodată m-a auzi,

Acum du-te,du-te şi lasă-mă să-l ucid pe al tău iubit.”

Incă o dată uşa mare de aramă se deschise şi apoi se închise.

” – Cum ai putut a mă trăda,eu care ţi-am dat aur şi putere,

Cum ai putut a-te-ndrăgosti tocmai de fata mea,

Oare nu şti că pedeapsa pentru asta este viaţa.”

” – Ce vină am eu,mărite împărat,dacă tocmai ea mi-a destinat,

Iar dacă nu vrei a mă lăsa s-o iubesc neîncetat,

Atunci moartea va fi o izbăvire de a ta ură nebună.”

” – De va fi o cale să vă iubiţi în continuare,

Aceasta este decât una singură şi folositoare,

Trecerea la mahommedanism.

Ai timp de cugetare o zi,nimic mai mult.

Gărzi luaţi-l pe acest biet nenorocit.”

În închisoare timpul trece cu desăvârşire,

Iar el nu găsea o cale să iubească şi să creadă în continuare.

Câtă jale,câtă chin,să suferi din plin,

Iubire sau credinţă o alegere severă ce nu poate a trece

Fără o urmă adâncă şi nebună.

Zorii se aproprie încet şi necruţător,lin şi înţepător.

În ziua aceasta plină de suspine şi nehotărâre

Se va hotarî soarta a doi îndrăgostiţi

Ce nu pot trăi unul făr’ de celălalt.

Drumul de la închisoare la palat se străbătu încet dar sigur.

Hotărârea era luată,cale de întoarcere nu mai exista.

Ajunseră în sala unde în ajun era aşteptat

Cu lacrimi şi suspin de a lui iubită.

” – Ei! te-ai hotărât,viaţă sau sfârşire.”

” – Decizia luată este una plină de durere şi de chin:

Mahommedanism.”

II

neterminat

Intotdeauna m-am intrebat ce este omul.Un animal superior care gandeste si are etica? Tot ce se poate,au fost altii mai intelepti decat mine care nu au gasit un raspuns corect din toate punctele de vedere.In al doilea rand nici nu ma intereseaza.Cum a aparut omul? Aici sunt doua puncte de vedere diametral opuse,unul fiind – omul este creatia lui Dumnezeu,iar celalalt este ca omul se trage din maimuta.Inclin sa cred spre varianta a doua pentru ca ceva nu poate sa se nasca din nimic.Suntem singuri in Univers? Ma indoiesc,mi se pare imposibil sa fim singuri in neantul asta,e prea greu de crezut.Astfel de intrebari m-au urmarit intreaga viata de pana acum.La unele intrebari am gasit raspunsul – asa trebuie sa fie,precum in matematica axiomele,daca nu ar fi nu ar mai exista geometria.Am o imaginatie atat de bogata incat uneori cred ca o iau razna.Am innebunit eu oare,sau citesc prea mult literatura SF si privesc filme din acelasi gen.Poate.In camera mea biblioteca ocupa cel mai mare spatiu.Pe birou computerul se lafaie cat poate de mult si nu am de gand a-l deranja.Mai mult ma joc,dar ma plictisesc repede si il inchid.Plictiseala totala.Din cand in cand ies seara in oras cu prieteni sau iubita.Intotdeauna iesim la aceasi pizzerie unde ne serveste aceeeasi domnisoara roscata cu “balcoanele” mari(in viata mea nu mai vazusem sani asa mari,probabil avea silicoane ca doar e la moda).Pe a mea iubita o mai duc la un bar sau film,in rest nimic.Nici eu nu stiu de ce sunt atat de tampit ducand-o in acelasi loc sau vazand acelasi film.Suntem de 2 ani impreuna si nu stiu daca am avut o discutie serioasa.Nu inteleg cum de ma suporta,poate ma iubeste foarte mult sau s-a invatat cu mine.Nu i-am reprosat niciodata nimic,si asta este un motiv,care alt baiat mai e ca mine,nu tu repros ca ai intarziat(uneori intarzie si o jumatate de ora,nu zic nimic,se scuza ca nu a putut,o abureala si gata),nu tu repros ca flirtezi cu aprope toti prietenii mei,nu tu nimic.Toti cunoscutii mei spun sa-i dau papucii dar eu ma fac ca nu aud sau nu-i bag in seama.Toata aceasta incapatanare a mea vine din faptul ca la inceput am iubit-o foarte mult,am suferit pana sa o am.M-am rugat la Dumnezeu sa-mi dea acest inger.Si mi l-a dat.I-am multumit enorm atunci,acum nu stiu daca as fi mai face-o.Era si inca e o frumusete de fata.Fata-i alba ca laptele,catifelata,ochii mari si frumosi,buzele-i rosi,mari si senzuale.Cum sa nu iubesti o asemenea fata.Eu pot sa nu o iubesc,dar nici eu nu stiu cum pot. Cand ne plimbam prin parc si ne luam in brate si ne privim atunci ma indragostesc de ea ca un nebun,dar cum ajung acasa imi trece toata aceasta “fiebinteala”.Sunt ca eroul lui Marin Preda – un neinteles.

Astfel imi treceau zilele in aceasta lume,monotone si plictisitoare.Dar cum totul are un sfarsit asa a avut si plictisul meu,un sfarsit.Fusei invitat la majoratul colegului meu de banca.In sfarsit ceva actiune.Am convenit cu cativa colegi din clasa care fusesera si ei invitati sa punem mana de la mana si sa-i luam noul album E.,care costa destul de mult.Cheful era intr-un restaurant dintr-un cartier marginas,opus celui meu.Asa ca am luat un taxi si pe drum am trecut si pe la ceilalti colegi.Intram noi in resaurant si……raman blocat cateva clipe,numai fete,peste tot numai fete.

Unul dintre colegi zice:bine ati venit in harem.Dreptate totala.Prima ora trece greu.Nu cunosteam decat cu cine venisem,adica cu vreo 4,iar in sala erau vreo 20 de persoane.Se serveste aperitivul,il infulec rapid(nu-mi dadusem seama ca-mi este foame) si beau un pahar de vin.Bun vin si mai beau inca unul.Imediat ma ia o ameteala placuta si un chef nebun de dansat.Trec la atac.Incep sa scanez posibilele tinte.Ochii mi se opresc asupra unei femei(nu gresesc cand spun femeie).Doamne ce corp,ce sani,ce coapse,ce picioare.Asa ceva rar iti este dat sa vezi.

Ma aproprii timid si nesigur de ea.O intreb daca vrea sa danseze.Presupun ca a vazut ca ma holbez nesimtit la ea si  s-a pregatit ce raspuns sa-mi dea.Primul dans trece repede si cam stanjenitor pentru mine.Vreau sa-mi fac curaj si vad sticla cu vin.O golesc.Iar de aici nu mai stiu ce s-a intamplat pentru ca a doua zi dimineata ma trezesc intr-o camera straina iar langa mine dormea colegul meu de banca,Victor.Astept sa se trezeasca sa-l intreb ce s-a intamplat.Se trezeste in cele din urma cu cearcanele mai mari decat ochii.

-Victore ce s-a intamplat cu mine aseara ca nu-mi mai aduc aminte totul,zic eu putin speriat pentru ca ai mei nu stiau unde sunt.

-Multe s-au intamplat mai nebunule,nu-ti aduci aminte ce-ai facut cu Adnana.

-Nu,(deci asa o chema pe urmasa Evei care m-a imbatat).Sa vezi ce ma omoara ai mei cand voi ajunge acasa fiindca nu le-am spus ca voi ramane la tine.

-N-ai tu grija de asta,i-am sunat eu pe ai tai si le-am spus ca ramai la mine.Problema e alta ma nebunule,persoana ta s-a culcat cu gagica aia si nu te vad bine.

-Hai ma fi om serios si nu ma mai minti,stii ca nu ma pretez la asa ceva,spun cu o emotie stapanita.

-Pretare nepretare,ai facut-o,si asa intre prieteni sa stii ca te felicit,ca eu mult am umblat dupa ea si n-am putut sa fac ce ai putut tu.Ma bucur pentru tine.E o gagica de milioane.

-Taci ba dracu’ din gura,cine mai stie in afara de tine,zic suparat foc,nu credeam ca voi ajunge vreodata la asa ceva.

-Pai cine sa stie,toata lumea in afara de tine pana acum.Problema e ca e femeia lu’ Gogu Nebunu’ si daca afla ala ti-ai dat foc la valiza.

-Sa-l ia dracu si p-ala ca lasat-o sa vina,fit-ar ala de ras.Hai ca nu mai stau.

-Ba nebunule daca afla gagica-ta,te omoara sau se omoara,nu te credeam in stare de asa ceva.

-Rezolv eu cu gagica-mea,treaba e sa nu afle ai mei ca astia sigur ma omoara.Hai te-am pupat.(intre timp ma si imbracasem,bine ca-mi luasem ceva subtire pentru ca afara era o caldura neobisnuita pentru aceasta perioada)

-Poate ai tai nu te omoara dar afara din casa tot te da.O sa-ti pregatesc un loc la mine in celula.

-Ma ce glumet esti,hai ca ma duc.Iti dau un telefon diseara.Te pup.Pa.

Nu mai luai taxi-ul,era frumos afara,de ce sa nu mai elimin niste grasimi.Pe drum ma gandeam ca am facut o grozavie mai mare decat mine si daca se afla acasa,tata sigur imi face bagajele.

“Ma si daca nu m-as fi imbatat ca un porc stiam si eu cum e sa-ti pierzi virginatatea,dar asa n-are nici un farmec.La dracu cu femeile astea care nu stiu sa se opreasca cand trebuie”.Ajung acasa.Liniste totala.Tata se uita la meci.Mama prin bucatarie iar soru-mea citea printr-o carte.

-Nu mai veneai ma acasa.Ai uitat unde stai.Data viitoare nu te mai duci sa fie clar,zise tata suparat.Era clar.Nu aflasera inca.Dar cum se afle si de la cine ca era duminica.Incepusem deja sa vad lucrurile in gri.

-Bine,nu ma mai duc nicaieri.Stau acasa cu voi,sa ma uit la “Stupize,Stupize” ca doar am saizeci de ani.Ce sa-ti spun dom’le,am imbatranit.

-Gabriel,asa imi spunea mama cand era suparata pe mine foarte tare,te rog sa incetezi cu obrazniceala asta.De acum nu te m-ai duci nicaieri sa fie clar.

Nu mai zisei nimic,dealtel fiind si zadarnic.Mama cand se supara,se supara pentru mult timp iar eu nu vroiam sa prelungesc perioada de suparare.Trebuia sa concep un plan cu care sa ies la cap in caz ca aventura mea de-o noapte se va afla in familie.Ma retrasei in camera mea sa gandesc,sa analizez si sa pregatesc strategia de aparare.Astfel trecu ziua de duminica,cu mine stand in pat,gandindu-ma la ce tampit am fost cand m-am imbatat.Aceasta stare de neliniste ce se cuibareste in sufletul tau dupa ce ai savarsit o fapta rea este cel mai chinuitor lucru pe care poti sa-l suporti.Asa era si pentru mine.Un chin.Noaptea o visai pe a mea iubita plangand la capatul patului meu(cum ajunsese ea acolo?).Si acum mi-aduc aminte vorbele ei:”Spune-mi ca nu e nimic adevarat.Doar spune-mi…”.Si atunci incepusem sa plang si eu.Plangeam amandoi,ca doi oameni condamnati la moarte.Plangeam ca doi indragostiti ce-si asteptau sentinta pentru ca se iubeau prea mult.Nu stiu daca dumneavoastra vi s-a intamplat sa va sune ceasul de desteptare cand inca visati.Mie da.Si ma trezii cu ochii umezi,perna-mi era uda iar eu eram leoarca de transpiratie.Ma dusei la baie sa fac un dus rece.Ma racori si ma intrebai ce a fost asta:”Bine ca a fost decat un vis.Demult n-am mai plans asa”.Ma imbracai.Imi curatai incaltamintea,semn al petrecerii,si plecai.Se facuse tarziu asa ca luai un mijloc de transport in comun(nu mai aveam bani de taxi).Cand ajunsei la scoala profa inca nu venise.Imi curatai banca de praf si ma asezai,precum un elev silitor.Aveam istorie prima ora,nu invatasem asa ca ma uitai peste lectie.Era despre domnitorii romani si politica lor de cruciada.Nimic mai simplu.Intre timp aparuse si profa.Stii cand iti place un profesor?Atunci cand iti place si obiectul pe care il preda.

Asa era cu mine la istorie,si nu numai.Deschise catalogul.

-Absentii va rog si sa trecem la treaba.Cine este elev de servici.

-Eu,doamna profesoara,absentii sunt:C.,G. si E.

-Multumesc,stai jos.

Aceasta conversatie profesor-elev de servici este una mai mult formala.Profa stia dinainte cine era si cine nu.In cei patru ani invatase si in ce banci stam.Se mai intampla ca cineva sa se mute pentru o ora doua,asa ca era mai sigur sa faca prezenta.Pentru noi era chiar un motiv de bucurie pentru ca mai castigam 5 minute din ora nefacand nimic.Incepu sa asculte.Prima si a doua victima stateau in bancile din fata mea.”Te pomenesti ca eu sunt la rand”.La istorie nu mi-a fost frica niciodata dar nu se stie niciodata ce ti se poate intampla.Avusesem dreptate.Al treilea osandit eram chiar eu.A innebunit lumea.In cei trei ani si ceva de liceu nu ma ascultase niciodata.

Astfel se prabusii mitul invincibilitatii la mine.Ma intreba formarea statelor medievale romanesti.

Ramasei stupefiat.Lectia de zi era domnitorii romani si politica lor de cruciada.Ii atrasei atentia acestui lucru dar imi raspunse ca trebuia sa repetam din urma.Stiam eu ceva dar in niciun caz de zece.In minte gandul ca voi lua o nota foarte mica se marea din ce in ce mai mult.Si o luai.Nota era trei.Toti erau socati.Eu incercai sa o mint,ca am fost plecat in weekend si nu am avut timp sainvat.Nimic.Profa ramase intransigenta.Ma enervai foarte tare dar abia ma stapanii.Era clar.Ceva se intamplase cu mine sau cu ingerul meu pazitor.Oare ce?Trebuia sa-mi revin,si asta cat mai repede.Faptul ca luai o nota mica nu ma deranja(nu era prima),dar cand profa incepu sa ma umileasca spunand ca nu se astepta la asa ceva din partea mea mai ales ca vreau sa dau si la facultatea de istorie ma termina pur si simplu.Eram in pragul unui atac de nebunie.Ma stapaniitotusi,doar nu murise nimeni.Maine ma voi trezii ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat.Cam asa trecu cea mai neagra ora de istorie din viata mea.Venii ora de matematica.Cu o saptamana inainte dadusem lucrare de control din integrale.Intotdeauna profu’ de mate ni le aducea imediat.Probabil il ajuta cineva.In fine,ma striga.Ma ridicai cu o emotie ce abia imi permitea sa respir.Doi scria pe lucrarea mea.Incredibil,cea mai mica nota din viata mea.Ajunsei in banca.Eram in stare de soc.Asa ceva era imposibil,a doua nota mica intr-un interval de o ora.Oare ce ma astepta in continuare.Moartea probabil.Auzisem odata ca o fata se sinucisese pentru ca luase doi la mate(era olimpica).Gandul asta imi patrunse si mie in minte.Il alungai imediat.N-o sa mor ca luai doi.E o tampenie cand cineva se sinucide ca vezi Doamne s-a saturat de viata.Nu tu ai hotarat sa te nasti ci Dumnezeu.Dar pe Dumnezeu n-ai cum sa-l tragi la raspundere,asa ca mai bine o lasi balta.Daca vrei sa mori du-te dom’ne in Irak.Acolo pana mori ii mai ajuti pe americani sa instaureze ordinea,esti folositor.Nu ti-se mai chinuie familia cu inmormantare.Mori direct pe strada,cu bomba langa tine.Explodeaza bomba,te face mii de bucati si gata,ai disparut.

Trecu si ora asta.Ce-o mai venii in continuare?Voi traii si voi vedea.Asta este viata.Cu suisuri si coborasuri.Usa clasei se deschise.O fata intra si se aproprie de banca mea.Era iubita mea.Avea ochii plini de lacrimi.Pesemne nici ea nu scapase de atacurile criminale ale profesorilor.O privii in ochii.Nu notele erau cauza,ci altceva.Ura se citea in ochii ei.Aflase deci.De la cine?Mai conta?Pentru ea nu,pentru mine poate.

-Gabi,spune-mi ca nu e nimic adevarat,spune-mi doar.

Ramasesem blocat.Visul.Asa se intamplase si in vis.Acelasi vorbe.Acelasi lacrimi.Aceasi ura.De ce Doamne ne-ai facut cand stiai ca ne vom ranii aproapele?De ce?

-Dani,nu stiu ce sa spun.Iarta-ma.

O palma imi izbii obrazul.Imediat alta.Si pleca.Dupa aceste doua palme ma trezii.In sfarsit ma trezisem.O iubeam.Da,o iubeam ca in prima zi cand am vazut-o.Aceasi ochii care nu te minteau niciodata.Aceleasi buze pe care le-am sarutat de nenumarate ori,dar pe care nu le-am pretuit cum ar fi trebuit.Acum imi ramasese doar amintirea.Stiam ca numai printr-o minune poate sa se intorca.Dar minunile vin atunci cand nu te gandesti ca vor venii.Nimeni nu indraznea sa vina spre mine,sa vada cum ma simt.Ma asezai in banca.Ganduri necurate imi umplura mintea.De abia le alungai.”Daca am putut sa o cuceresc o data,atunci voi putea si a doua oara.Nimic nu este imposibil.Trebuie sa plec.Aici nu gandesc cum trebuie”.Plecai.O luai pe jos.Incetul cu incetul imi revenii.Trebuia sa-mi revin,altfel era rau.Ajunsei acasa.Daca in mod normal intr-o jumatate de ora eram acasa,acum imi trebuira doua ore.Acasa era decat soru-mea pregatindu-se pentru scoala.

-Ce e cu tine la ora asta?Pari foarte suparat.Ce ti s-a intamplat?

-Nimic.Vezi-ti de ale tale.

-Nu ma minti.Stiu cand esti suparat.Acum esti.

-Du-te unde ai treaba si nu ma mai stresa,ii raspunsei rece si nervos.

Inca nu-mi revenisem.Ma mintisem ca mi-am revenit.De fapt imi era din ce in ce mai rau.Imi era somn.Intotdeauna mi-am zis ca daca am o problema si nu stiu sa o rezolv imediat,somul este cel mai bun sfetnic asa ca ma dusei in camera mea si adormii.Nu stiu cat sa fi dormit dar in orice caz foarte mult.Ma trezii mama.Imi zise sa vin pana in sufragerie.Ma ridicai incet.Inca imi era somn.Dar uitasem.Da uitasem.Eram usor ca o pana.Ajunsei in sufragerie.Toti erau acolo.Mama,tata,soru-mea.”Astora ce li s-a intamplat de stau asa suparati”.

-Gabi,m-a sunat mama Danielei.Plangea.

Ai mei stiau de relatia mea cu Daniela de cateva luni.Mama se intalnea des cu mama Danielei.Cand am intrebat-o de ce se duce mi-a raspuns ca sunt chestii femeiesti.Tata nu se imprietenise cu omologul sau.Intotdeauna tata a fost rezervat in ceea ce priveste straini.Acum de ce sa nu fi fost?

-Pai de ce plangea?

-Daniela a vrut sa se sinucida.Bine ca a venit frate-sau mai devreme si a gasit-o in baie cu venele taiate.Zice ca a vrut sa se sinucida din cauza ta.E adevarat?

Parca ceva imi despica capul.Imi adusesem aminte de ce se intamplase la scoala.Eram socat.
Lacrimile-mi inundara ochii.”Doame ce-am facut”.Incercase sa se sinucida din cauza mea.”Am ajuns un criminal.Sunt ultimul om “.

-Gabi raspunde odata!

Eu nimic.Dintii mi se inclestasera.Nu mai puteam sa zic nimic.

-Iti poruncesc sa vorbesti odata,intervenii tata.

-Da,este adevarat,balbaii eu.

-Pai ce i-ai facut nebunule,zise tata enervat la culme.

Eu nu mai zisei nimic.Daca aflau ca ma culcasem cu tarfa aia,eram pierdut pentru totdeauna.

-Stiu eu,adauga soru-mea.

-Zii ma tu,ca astuia i se imbarliga limba in gura.

-Aflai si eu astazi.Toata scoala stie.Cand a fost sambata la cheful ala s-a imbatat si s-a culcat cu o fata.Cand afla si Dani se duse la el sa-l intrebe daca-i adevarat iar el ii raspunse ca da.

-Ma nemernicule unde ai invatat tu sa te culci cu curvele altora.Ai ma nesimtitule.Vezi ma ce-i facusi bietii fete.Asta murea dupa tine si tu te culci cu toate tarfele.Zii ma ceva ca te omor acum.Eu te-am facut eu te omor,ma nenorocitule.

-Marine,gata cu injuraturile,hai sa mergem la spital.Ne rafuim noi dupa aia,crede ca scapa.Sa se roage la Dumnezeu sa nu moara fata ca nu stiu cei fac cu el.Il ingrop de viu.

Ne imbracaram repede si indreptaram spre spital.Afara ploua.Bine ca aveam masina.In masina devenea din ce in ce mai clar un lucru.”Daca Dani moare eu o voi urma”.Si Dumnezeu plangea.Prin ploaie el arata dragostea pe care o avea pentru ea.Asta se intampla cand esti indiferent fata din cei din jur.Atunci cand descoperi cat de mult te iubesc altii atunci Dumnezeu ti ia de langa tine.Aceasta incercare de sinucidere a aratat cat de mult ma iubeste fata asta,iar eu am inselat-o cu prima ocazie.Oare daca ea va murii,eu as merita sa traiesc?Poate ca da.De ce?Pentru ca asa sunt eu.Un optimist incurabil.Dar de la a fii un optimist incurabil la a fii un nesimtit inconstient nu este decat un pas.Iar eu il facusem.Ajunseram in sfarsit la spital.Ploaia parca se mai domolise.Parintii si sora Danielei asteptau in sala de asteptare cu ochii in lacrimi.Eu eram singurul vinovat.Cand aparui in dreptul lor de abia se abtinura sa nu sare pe mine.Ochii lor sclipeau de atata ura.In viata mea nu vazusem atata ura la o persoana.Numai bunul simt si faptul ca Dani nu murise inca ii impiedica sa ma linseze.Dar sora Danielei nu se mai abtinu si se descarca:

-Cretin nenorocit,ai curajul sa vii aici.Cum iti permiti lucru asta dupa ce i-ai facut soru-mii? Spune javra ordinara.Cum indraznesti? Dupa ce ai facut-o de rusine in tot liceul ai mai avut curajul sa adeveresti.Iesi afara de aici.Ma auzisi.Iesi.Sa nu te mai vad in fata ochilor Satan.

Si iesii.Facusem si asa atata rau.Ai mei nu iesira.Ramasei singur.Ochii mi se umezira.In scurt timp lacrimile siroiau pe obrajii mei.Oara cum putusem sa fac lucru asta?Oare sunt cu adevarat un criminal?In “Rosu si negru” tentativa de ucidere era pasibila cu moartea.Eu puteam fi acuzat de asa ceva?Da,puteam.Nu eram un criminal care isi ucide victima fizic.Eram mai rau.Eu am ucis-o psihic.Precum tortionarii.Atunci nu-mi mai ramanea decat sa ma autopedepsesc.Vinovat eram?Lucru indiscutabil.Deci ce-mi mai ramanea de facut? Sa ma sinucid? Da,trebuia sa-ma sinucid.Dar daca Dani ar fi scapat.Numai o minune o putea scapa.Dar Dani nu mai avea de ce sa traiasca.Iubirea ei pentru mine se facuse scrum.Oare asta o mai tinea in viata,iubirea? Daca da,atunci nu va mai traii mult.Dar daca Dumnezeu va primi jertfa viata mea,dand-o in schimb pe a ei? O iubeam prea mult pentru a nu face lucru asta.Iesi din spital.Ploaia parca se intetise. Picaturile reci de apa ma faceau sa tresar.Trebuia sa ma sinucid,numai asa Dani va traii.Nu stiu cat mersei prin ploaie dar in fata imi aparura doua lumini albe.Se apropriau din ce in ce mai mult.Si mai mult,si mai mult…

Pentru o clipa durerea lua loc gandurilor.Oare de ce?