Noţiunea de “prietenie” se poate defini ca o relaţie socială între doi indivizi, ce presupune ca fundament un set de principii şi valori (principale şi secundare). Se poate asemui cu un joc ce are reguli, greşelile pedepsindu-se.
Principiile şi valorile de tip secundar sunt în funcţie de oamenii direct implicaţi în relaţie. Acestea sunt în marea majoritate a cazurilor “regulile” respectivei relaţii. De exemplu: salutul, limbajul, sarcasmul, ironia, gluma.
Principiile şi valorile de tip principal sunt de regulă: onestitatea, dreptatea, adevărul, curajul, caracterul. Atenţie. Sunt anumiţi indici care pot oferi sentimentul că o prietenie este puternică.
De exemplu un prieten care te ceartă dar îţi aduce şi laude este mai bun decât unul care te laudă tot timpul sau te ceartă tot timpul. De asemenea un prieten poate să îţi fie loial, ai încredere în el, are un caracter şi un comportament în general bun dar te minte de “îngheaţă apele”.
Până acum am vorbit despre principii şi valori ca fiind fundamentul unei relaţii de prietenie între doi indivizi, dar pentru ca aceasta sa fie perfecta mai are nevoie de acel lucru care pune laolaltă tot ce am spus până în acest moment, anume reciprocitatea.
Prietenia este atunci când cei doi indivizi percep în acelaşi mod relaţia lor. Există situaţii când o persoană consideră prieten o altă persoană dar aaceasta nu are aceleaşi sentimente. În acest caz nu apare reciprocitatea. Există cazuri în care o persoană profită sub toate aspectele de relaţie oferind în schimb puţin sau deloc. Evident, exemplele pot continua, depinzând de experienţa fiecăruia.
Există un lucru, care indiferent de situaţie distruge orice prietenie, anume banul. În momentul în care banul intervine intr-o relaţie, lucrurile încep să se schimbe. Poate nu radical, dar timpul şi banul vor roade interior ducând la destrămarea relaţiei.
N.B: lucrurile spuse mai sus sunt subiective, încărcate emoţional prin trăirile mele. Nu vreau şi nu pot să le ofer ca adevăruri universal valabile.
