Ordinea este aleatorie.
Cristina. De departe persoana care a avut asupra mea cea mai mare influenta. Nimeni, chiar si din familie nu a exercitat asupra asemenea influenta. O perioada am considerat-o mentorul meu, aproape ca o ridicasem la rang de zeu. E persoana alaturi de care am trecut prin cele mai multe situatii-limita sau riscante. In prezent numai vorbim atat de mult cum o faceam in urma cu ceva timp, iar lucrul asta ma doare. Fara doar si poate este singura persoana care mi-a fost alaturi si la bucurie si la tristete. O singura observatie ii fac, ca altceva nu am ce: “Draga mea Cristina, nu este capat de lume daca spui numai pot, nu stiu sa fac asta, ajuta-ma”.
Cristinuta. O frumusete de fata. Imi place de ea ca stie cand sa fie copilaroasa si cand serioasa, iar uneori prea serioasa. Stie foarte multe lucruri pentru varsta ei. Imi pare rau ca va pleca la facultate in Marea Britanie, dar am sustinut-o pentru asta intrucat consider ca odata in viata ai o asa ocazie si nu merita sa dai cu piciorul in ea. Observatia ar fi cam asa: “Cristinuta uneori te lasi pagubasa prea usor, daca crezi in lucrul ala du-l pana la capat, si daca nu crezi dar vezi ca sunt altii care cred in el, sustine-i”.
Ruxandra. Persoana care nu se lasa descoperita. Se apara impotriva curiozitatii naturale a oamenilor prin raceala, prin faptul ca uneori este rea sau foarte rea. O inteleg. Pentru mine exercita o puternica atractie intelectuala din cauza viziunii ei despre viata asta, despre modul cum este ea “rea”, cum se apara impotriva oamenilor rai cu adevarat. Este o persoana directa, sincera, dar si care iti raspunde cu aceeasi moneda daca nu o lasi in pace (mie mi s-a intamplat). Nu las nicio observatie intrucat o cunosc suficient de bine incat sa spun ca ar fi inutil.
Oana. Nu stiu daca indeplineste toate conditiile de a intra la aceasta categorie deoarece o cunosc de prea putin timp, insa mi-au fost suficiente 3 zile incat, cel putin eu, sa o consider prietena. La cursul la care ne-am cunoscut, oamenii ziceau ca ne cunoaste de 2-3 ani. Neadevarat. E cea mai “tacanita” persoana pe care o cunosc (ii place sa ii se zica asa), si poate din cauza asta ne intelegem cel putin pana acum asa de bine. Deocamdata nu am nicio observatie de facut, inca nu ii cunosc partile “intunecate”.
Camelia. Îi datorez ei faptul că a avut încredere în mine atunci când nimeni nu o făcea. A văzut în mine o persoană serioasă, responsabilă, muncitoare, iar la momentul respectiv mi-a acordat o sarcină dificilă, de care cred că am îndeplinit-o cu brio. Îmi este o prietenă apropriatp, cu toate că ne-am certat de-alungul timpului de multe ori, însă cred că lucrul ăsta ne-a adus mai aproape, faptul că fiecare am lăsat la o parte orgoliul. Acum are o minunăţie de fetiţă de care sunt absolut încântat. Am fost mândru când m-a invitat la botezul fetiţei întrucât nu a fost foarte multă invitată, mai ales din cercul de prieteni. De asemenea îl consider prieten şi pe soţul ei, Mădălin, mai ales că ne leagă Calafatul. Ei acolo s-au cunoscut. Eu cu Anida acolo ne-am iubit.
Adina. Sunt absolut şocat de energia ce debordează din ea. Este căsătorită. Are un puştan de care îmi este foarte drag, David, care este un năstruşnic şi jumătate. Sunt şocat pentru că ea a intrat în domeniul ONG după ce s-a căsătorit şi a devenit mamă, tocmai când unii se lasă de “sportul” ăsta. Am devenit buni prieteni pentru că ne leagă o sumedenie de cursuri, ea fiind trainerul meu preferat, eu fiind unul dintre cursanţii ei preferaţi (sper). Şi când o să fiu mare vreau să fiu ca ea – trainer. Uitai să spun că este unul printre cei mai buni traineri din România, nu exagerez, că am văzut multe la viaţa mea.
Florin ăl mare. Băiatul ăsta mă disperă de cât de mult poate să râdă iar lucrul ăsta mă molipseşte, nu numai pe mine. Întâmplările prin care am trecut împreună, pe care nu are rost să le detaliez aici, vor rămâne definitiv în memoria mea.
Cristi. Cel mai cârcotaş dintre prietenii mei, însă şi printre cei mai nebuni (sensul pozitiv al cuvântului). Cu el şi cu Florin este imposibil să te plictiseşti. Ne uneşte, faptul că forţa sentimentelor este aceeaşi la amândoi.
