Poate că nu ar trebui să mai scriu atât de personal. Ca tu să nu mă descoperi prin intermediul unor cuvinte. Sau să nu mă cunoşti mai bine citindu-mi sentimentele.

Poate că ar fi mai bine să folosesc un ton impersonal. Să îţi vorbesc despre lucruri care să nu transmită nimic. Cum ar fi politica, exemplu. Sau economia.

Poate că ai dreptate când afirmi cum că sunt frustrat. Sexual chiar. Sau când gândeşti că am nevoie de o evaluare psihologică.

Multe dintre aceste păreri despre mine sunt adevărate. Nu neg existenţa frustrărilor sexuale izvorâte dintr-o slabă încredere în mine când vine vorba despre feminin. Şi poate că aş avea nevoie de o evaluare psihologică, în care să îmi fie disecat psihicul precum mortul pe masa legistului. M-ar ajuta să mă cunosc mai bine. Dincolo de aceste aspecte de faţadă ce mai ştii despre mine? Ştii unde stau? Ce loc de muncă am? Care sunt lucrurile care îmi plac sau care le detest? Ştii care au fost experienţele mele din copilărie atunci când am căpătat toate relele de care mai târziu am încercat să scap? Nu! Nu ştii! Aşadar te invit să digeri literele astea fără să le treci prin propriile tale filtre, construite cu migală în anii ce au trecut.